Marschall
Nouveau poète
Undeva, departe, pe-un nor
Vietuieste un inger dintr-o raza
Sufletu-i cuprins de dor
Si ochii ii lacrimeaza
Mereu, cu capul spre pamant
Suspina si tace
Filosofeaza , doar in gand
Inima-i prinsa-n ace
A fost un baiat indragostit
Care enorm a iubit o fata
Dar ei nu i-a pasat si l-a parasit
El si-a pus capat zilelor de-ndata
A suferit o infrangere
Caci la vis a renuntat
Iar acum, sufletul pe-un nor, e-n plangere
Chin si amar, vai de bietul baiat
Nu mai are nimic din tot ce-a avut
El nu simte placerea
Nu simte durerea
Caci si simturile le-a pierdut
Ziua si noaptea la ea se gandea
Iar ea radea, cu indiferenta-l privea
Amintiri ce-l mistuie in oceanul de lacrimi involburat
E tot ce-a mai ramas in bietul inaripat
Privind inapoi sunt remuscarile ce dor
Stand pe loc, suferinta-i amara
Privind inainte, e-o dorinta si-un dor
Speranta-i nemuritoare precum zeita tutelara
Ar vrea s-ajunga la ea
Calatorind pe-o stea
Dar ce sa gaseasca, dac-ar da navala?
Singura fata pe care a iubit-o il insala...
Si trista-i acum vremea
Inca de dinainte de suicid
El se temea
De spatiul corupt si perfid
O lacrima-i apare
Totodata si-o intrebare
De ce merita el tot chinul
Cand in a vietii familie, el e mezinul
Din departare
O raza apare
Si printre ale vantului soapte
Un raspuns de la Divinitate
Ai fost incercat, sufletel de tristete-ncarcat
Sincer...si mie-mi pare rau, caci s-a rupt ata
Nu-ti mai aduce aminte cum ea te-a tradat
Puteai privi inainte sa-ti continui viata
Greseala ta cea mare
Este c-ai dat vietii uitare
Ai fost las, ai vrut sa iesi din vis
Si te-ai sinucis
Doamne te rog...ca printr-o unda de stea
Sa mi-o aduci pe ea
In Imparatia Ta, eu si ea, de amor beti
Sa traim fericiti pana la adanci batraneti
Imi pare rau dar trebuie sa-ti ispasesti pedeapsa
Nu pot da uitare suicidului tau
Va veni si ziua cand va veti intalni, mare-i a timpului plasa
Va rasari soarele si-n sufletul sau
Nu va mai fi cum a fost
Va fi bine? Va fi rau? Sunt cugete de artist
Putin consolat, pe-al sau nor plange cu rost
Bietul inger trist...
Vietuieste un inger dintr-o raza
Sufletu-i cuprins de dor
Si ochii ii lacrimeaza
Mereu, cu capul spre pamant
Suspina si tace
Filosofeaza , doar in gand
Inima-i prinsa-n ace
A fost un baiat indragostit
Care enorm a iubit o fata
Dar ei nu i-a pasat si l-a parasit
El si-a pus capat zilelor de-ndata
A suferit o infrangere
Caci la vis a renuntat
Iar acum, sufletul pe-un nor, e-n plangere
Chin si amar, vai de bietul baiat
Nu mai are nimic din tot ce-a avut
El nu simte placerea
Nu simte durerea
Caci si simturile le-a pierdut
Ziua si noaptea la ea se gandea
Iar ea radea, cu indiferenta-l privea
Amintiri ce-l mistuie in oceanul de lacrimi involburat
E tot ce-a mai ramas in bietul inaripat
Privind inapoi sunt remuscarile ce dor
Stand pe loc, suferinta-i amara
Privind inainte, e-o dorinta si-un dor
Speranta-i nemuritoare precum zeita tutelara
Ar vrea s-ajunga la ea
Calatorind pe-o stea
Dar ce sa gaseasca, dac-ar da navala?
Singura fata pe care a iubit-o il insala...
Si trista-i acum vremea
Inca de dinainte de suicid
El se temea
De spatiul corupt si perfid
O lacrima-i apare
Totodata si-o intrebare
De ce merita el tot chinul
Cand in a vietii familie, el e mezinul
Din departare
O raza apare
Si printre ale vantului soapte
Un raspuns de la Divinitate
Ai fost incercat, sufletel de tristete-ncarcat
Sincer...si mie-mi pare rau, caci s-a rupt ata
Nu-ti mai aduce aminte cum ea te-a tradat
Puteai privi inainte sa-ti continui viata
Greseala ta cea mare
Este c-ai dat vietii uitare
Ai fost las, ai vrut sa iesi din vis
Si te-ai sinucis
Doamne te rog...ca printr-o unda de stea
Sa mi-o aduci pe ea
In Imparatia Ta, eu si ea, de amor beti
Sa traim fericiti pana la adanci batraneti
Imi pare rau dar trebuie sa-ti ispasesti pedeapsa
Nu pot da uitare suicidului tau
Va veni si ziua cand va veti intalni, mare-i a timpului plasa
Va rasari soarele si-n sufletul sau
Nu va mai fi cum a fost
Va fi bine? Va fi rau? Sunt cugete de artist
Putin consolat, pe-al sau nor plange cu rost
Bietul inger trist...