Marschall
Nouveau poète
Stau intr-un cimitir de vise
Vad suflete razand
Vad cum un om murise
Se stinse-ncet cazand
Bogat, in aur ingropat
Trupu-i frumos prefacut in scrum
Cu el nimic n-a luat
Doar spiritu-i plin de fum
S-a chinuit o viata lunga
A strans ban pe ban, si-a facut palat
Ca acum odraslele s-ajunga
Sa ia tot cu varf si-ndesat
Unde-i rostul bogatiei?
S-al goanei dupa bani,
Fara de chipul bucuriei
S-a frumusetii unor ani...
Imi amintesc de-un rege
Care pe patul de veci zacand domol
A dat o lege
Sa moara-n fata lumii, sa moara gol
Sa le arate la oameni buni
Conturandu-si cugetul
Ca omul dupa moarte la trecerea-ntre lumi
Nu-si ia traista...doar cu sufletul
Si sentimentele vietii
Tristetea noptii, bucuria diminetii
Visele de lut si aurul sceptrului
Innecate-n fluviul fara de fund
Redefinesc sosirea momentului
De junghiul mortii cel profund
Copiii-sunt o amenintare
Ii vede ca pe sacali ce-i praduiesc averea
Se rezuma-n bani, suflet n-are
Unde-i fagurele vietii? Unde-i mierea?
Un sicriu de lemn nobil lacuit
S-o cripta de aur, zambind in raze de soare
Flori rare, de ne-locuit
Frumuseti efemere, toate trecatoare
Doar sufletul etern, zboara catre cer
Vad unu-ntunecat si cu gust amar
Gol de sentimente, gol de fler
Asa era el, sufletul de-avar.
Vad suflete razand
Vad cum un om murise
Se stinse-ncet cazand
Bogat, in aur ingropat
Trupu-i frumos prefacut in scrum
Cu el nimic n-a luat
Doar spiritu-i plin de fum
S-a chinuit o viata lunga
A strans ban pe ban, si-a facut palat
Ca acum odraslele s-ajunga
Sa ia tot cu varf si-ndesat
Unde-i rostul bogatiei?
S-al goanei dupa bani,
Fara de chipul bucuriei
S-a frumusetii unor ani...
Imi amintesc de-un rege
Care pe patul de veci zacand domol
A dat o lege
Sa moara-n fata lumii, sa moara gol
Sa le arate la oameni buni
Conturandu-si cugetul
Ca omul dupa moarte la trecerea-ntre lumi
Nu-si ia traista...doar cu sufletul
Si sentimentele vietii
Tristetea noptii, bucuria diminetii
Visele de lut si aurul sceptrului
Innecate-n fluviul fara de fund
Redefinesc sosirea momentului
De junghiul mortii cel profund
Copiii-sunt o amenintare
Ii vede ca pe sacali ce-i praduiesc averea
Se rezuma-n bani, suflet n-are
Unde-i fagurele vietii? Unde-i mierea?
Un sicriu de lemn nobil lacuit
S-o cripta de aur, zambind in raze de soare
Flori rare, de ne-locuit
Frumuseti efemere, toate trecatoare
Doar sufletul etern, zboara catre cer
Vad unu-ntunecat si cu gust amar
Gol de sentimente, gol de fler
Asa era el, sufletul de-avar.