Marschall
Nouveau poète
Tara : puternic atacata
Ostasii raspund chemarii la lupta
La geamul unei case priveste o fata
Sta ore-n sir neclintita si muta
O iubeste un soldat
Dar acum departe este
La lupta s-a dus inarmat
Trecand podul iubirii lor peste
O iubeste bietul
Poate chiar prea mult
Si mereu ii vine momentul
Sa-si intoarca gandul spre trecut
Lupta pe front, lupta si iar lupta
In fiecare zi vede foc si morti
Il incearca o suferinta crunta
Si crede c-o sa piara si n-o sa mai aibe copii si nepoti
E riscant, e pe linia intai
Mereu isi zice :" -Ma mir ca mai exist..."
Poate constata oricine; e-n vederea oricui
Soldatul acesta e foarte trist
E drept, are si motive
Inamicii ataca bine
Fara pierdere de timp si eschive
Are parte zi de zi numai de fete meschine
Ii place , nu-i place
Nu-l intreaba nimeni si-i tacere
Asta-i datoria, iar soldatul o face
Poate putin chiar din placere
Caci e patriot
Si e cuprins de-al iubitei dor
De-aia rezista si nu-i mort
Si-ntr-o tigara toate suferintele-i mor
Dar iata, minune...
Razboiul se sfarseste
Trecand peste ale obstacolelor spume
Tara lor , gloria o cucereste
Pe parcursul luptelor ce s-au dus
El i-a trimis sute de scrisori de amor
Din cand in cand primea raspuns
Aceleasi vorbe care acum dor
Il mintea mereu ca o meschina
Ca il iubeste, dar defapt, nici in minte nu-l mai avea
Fara pic de mila
Cu altul il insela
Nu stia cati bani cheltuia
Numai ca sa se-ntalneasca
E trist, in alt oras locuia
Dar el nu putea , pe alta fata sa iubeasca
El tinea mult, mult la ea
Si pe ea o avea-n minte
E drept, e frumoasa ca o catifea
Dar in interior, e rece precum tija unei flinte
El ii spunea c-o iubeste
Ea-i zambea, de sentimentul lui radea
E dramatic, dar asta-i realitatea ce se povesteste
El noaptea in pat plangea
Prea mult necaz pentru un suflet
Ce-i ofera caldura si iubire
Cand te gandesti ca singurul lui cuget
Era sinceritate si nestire
Camarazii ii spuneau
"Da-o naibii-n colo, te-a inselat"
Repetat il sfatuiau
"Uit-o asa cum si ea cu dragostea ta s-a jucat"
Dar el mai trist ca-nainte
Le-a rostit drept:"Nu pot! O iubesc...
Numai pe ea o am in minte
Si ma dor cuvintele ei ce frumos ma mintesc."
Chiar si dupa victorie si bucuriile raslete
Dragostea l-a ranit etern , inima i-a lovit-o
Sufletul ii zace-n tristete
Va muri ca un prost care enorm a iubit-o.
Iata cum o fata, ce-i trata inima ca pe-o gluma
Si un baiat, care in relatia lor s-a bagat
Intr-o permanenta furtuna
Sufletul pe viata i-a marcat
Bietului soldat
Asta a fost; acum sfarsit!
Sunt prea multe lacrimi sa zici "biss"
Acesta-i al infrangerii mit
O viata-ntreaga soldatul va fi trist...
Ostasii raspund chemarii la lupta
La geamul unei case priveste o fata
Sta ore-n sir neclintita si muta
O iubeste un soldat
Dar acum departe este
La lupta s-a dus inarmat
Trecand podul iubirii lor peste
O iubeste bietul
Poate chiar prea mult
Si mereu ii vine momentul
Sa-si intoarca gandul spre trecut
Lupta pe front, lupta si iar lupta
In fiecare zi vede foc si morti
Il incearca o suferinta crunta
Si crede c-o sa piara si n-o sa mai aibe copii si nepoti
E riscant, e pe linia intai
Mereu isi zice :" -Ma mir ca mai exist..."
Poate constata oricine; e-n vederea oricui
Soldatul acesta e foarte trist
E drept, are si motive
Inamicii ataca bine
Fara pierdere de timp si eschive
Are parte zi de zi numai de fete meschine
Ii place , nu-i place
Nu-l intreaba nimeni si-i tacere
Asta-i datoria, iar soldatul o face
Poate putin chiar din placere
Caci e patriot
Si e cuprins de-al iubitei dor
De-aia rezista si nu-i mort
Si-ntr-o tigara toate suferintele-i mor
Dar iata, minune...
Razboiul se sfarseste
Trecand peste ale obstacolelor spume
Tara lor , gloria o cucereste
Pe parcursul luptelor ce s-au dus
El i-a trimis sute de scrisori de amor
Din cand in cand primea raspuns
Aceleasi vorbe care acum dor
Il mintea mereu ca o meschina
Ca il iubeste, dar defapt, nici in minte nu-l mai avea
Fara pic de mila
Cu altul il insela
Nu stia cati bani cheltuia
Numai ca sa se-ntalneasca
E trist, in alt oras locuia
Dar el nu putea , pe alta fata sa iubeasca
El tinea mult, mult la ea
Si pe ea o avea-n minte
E drept, e frumoasa ca o catifea
Dar in interior, e rece precum tija unei flinte
El ii spunea c-o iubeste
Ea-i zambea, de sentimentul lui radea
E dramatic, dar asta-i realitatea ce se povesteste
El noaptea in pat plangea
Prea mult necaz pentru un suflet
Ce-i ofera caldura si iubire
Cand te gandesti ca singurul lui cuget
Era sinceritate si nestire
Camarazii ii spuneau
"Da-o naibii-n colo, te-a inselat"
Repetat il sfatuiau
"Uit-o asa cum si ea cu dragostea ta s-a jucat"
Dar el mai trist ca-nainte
Le-a rostit drept:"Nu pot! O iubesc...
Numai pe ea o am in minte
Si ma dor cuvintele ei ce frumos ma mintesc."
Chiar si dupa victorie si bucuriile raslete
Dragostea l-a ranit etern , inima i-a lovit-o
Sufletul ii zace-n tristete
Va muri ca un prost care enorm a iubit-o.
Iata cum o fata, ce-i trata inima ca pe-o gluma
Si un baiat, care in relatia lor s-a bagat
Intr-o permanenta furtuna
Sufletul pe viata i-a marcat
Bietului soldat
Asta a fost; acum sfarsit!
Sunt prea multe lacrimi sa zici "biss"
Acesta-i al infrangerii mit
O viata-ntreaga soldatul va fi trist...