Marschall
Nouveau poète
Slavă ţie, patrie mamă,
Dumnezeu să te binecuvânteze
Sper ca tineretul
Calea dreaptă s-o urmeze
Parcă un blestem s-a abătut
Asupra acestor hotare
Căci au fost pentru dreptate necesare
Chiar şi lupte seculare
Noi suntem români
Şi vom fi aici pe vecie
Luptăm pentru ţară şi popor,
Nu din trufie.
Nu râvnim la ce-are altu’
Noi avem cerul albastru
Nu ne trebuie bogăţie,
Noi avem valori, o mie.
Basarabia, toată-i a noastră!
De când Ştefan domnea,
Mulţi duşmani, ruşi sau turci,
S-au bătut pe ea.
După războiul îngrozitor,
Ţara noastră-i mutilată
Să se adune întregul popor
Şi să strige: Ţara-i a noastră, toată!
În prezent România e ca o femeie frumoasă
Dar în nişte zdrenţe-i îmbrăcată,
Haideţi să îi schimbăm haina de-ndată
Şi să i-o punem pe cea de altădată!
În Moldova,
Oamenii pleacă din ţară la cules
Iar de ei, în hotar străin
Praful s-a ales.
Oamenii capabili, tinere speranţe
Pleacă din ţara, s-o ducă mai bine
Din cauza conducerii corupte
De care silă îţi vine.
Oamenii care au murit în ‘89
Au vărsat sânge să ne fie bine tot nouă,
Comunismul a murit dar spiritul a rămas în ţară
Astăzi asistăm la o problemă naţională.
Roşu ne e sângele,
Galben, spicul de grâu
Şi albastru ne e cerul,
Iar sabia lui Mihai Viteazu ne este trofeul.
Tezaurul ne este identitatea
Picturi, bijuterii şi manuscrise
Ce ne dovedesc existenţa şi eternitatea,
Fapte relatate şi scrise.
Duşmanii cei mari
Nu au reuşit să ne elimine
Căci noi suntem că brazii tari
Şi vom lupta pentru pământuri şi linişte.
Cea mai nobilă cauză a morţii este sacrificiul pentru patrie,
Nu lăcomia pentru bani sau luptele din mafie .
Doamne binecuvântează această ţară
Iar duşmanii cei mari să plece sau să piară.
Trăiască România,
Şi al ei brav popor,
Oriunde, în ţară şi afară
De locul natal îmi este dor.
Transilvania, de la început a fost,
Pământ românesc
Chiar dacă un timp a fost numită
Ţinutul secuiesc.
Atâţia domni, Ţepeş , Mihai , Ştefan,
Ne-au apărat patria de conducerea unui străin viclean!
Noi Ţie îţi mulţumim Doamne
Că încă mai existăm
Că pomii încă ne mai dau poame
Şi în faţa sorţii reuşim să ne afirmăm.
Deşteaptă-te române!
Cum a spus şi Mureşanu,
Fii dârz şi intră-n lupte,
Iubeşte-ţi neamu’!
După mulţi ani
De lupte şi răscoale
Românii săraci, fără bani
S-au sacrificat şi au murit pentru hotare .
Cum este posibil
Că după atâta timp de glorie şi patriotism dement
Ca toată lumea să trateze patria fără sentiment
Şi cu ton indiferent?
Unde eşti tu Ştefan, Doamne,
Moldova-ntreagă s-o recapeţi?
Luptă române, căci nu există altă cale,
Ca după frig şi ploaie
Să vină cald şi soare.
Acest teritoriu a fost râvnit
Si incă mai este
Cât despre cadavrele eroilor neamului
Flori aş pune peste
Am luptat si vom lupta
Pentru drepturile noastre
Ţara noastra-i comoara
Generaţiilor voastre
Mă adresez
Celor mici şi celor mari
Vouă tuturor,
Iubiţi-vă patria cu sentiment copleşitor.
Cum aş putea să-mi părăsesc ţara,
Şi să părăsesc rudele fără sentimentul milei
Când aici lapte mi-a dat mama
S-am văzut lumina zilei?
Eroii cei dintâi,
Ne-au salvat de la pieire
Acum, nepăsarea oamenilor mă doare
Şi eroii au rămas doar o amintire.
Ţie, române , cum să nu-ţi pese
De patrie şi de-al tău neam
Şi luptele pentru ţară din minte să-ţi fie şterse ,
Şi să nu-ţi spună nimic numele de Traian?
România , te iubesc!
Şi pentru tine mor!
Nu ca trădătorii ce te jefuiesc şi părăsesc
Şi de tine nu le este dor!
Aici mă nasc , aici învăţ, mă căsătoresc,
Las urmaşi , apoi mor.
Aici iubesc, aici călătoresc
Alături de popor !
Sper şi mă rog pentru cel dintâi ţel,
Unirea dintre români!
Cum a făcut Cuza cu priceperea şi al sau fler
Pentru fraţii noştri străbuni!
Carpaţii de-ar vorbi
Câte lupte s-au dat
Multe lucruri-ar poveşti
De pe vremea când strămoşul meu era dac!
“Sus patria română!
Jos mafioţii ţării !
Jur pe Biblie cu o mână
Că voi muri în scopul eliberării!”
Cam ăsta-i jurământul
Pe care-l depune un soldat
Şi dacă moare
Cu flori să-i fie împodobit mormântul
Căci a murit înarmat
Căci a murit pentru popor şi hotare
Din Bucovina până-n Cadrilater
Din Basarabia până-n Banatul Sârbesc
De la nord la sud
De la est la vest
Avem valori şi monumente
Spre a străinilor uimirea
Noi vrem să fim toţi, români
Şi ne dorim unirea!
Bucovina de nord plânge,
Cadrilaterul, I. Şerpilor, Banatul Sârbesc şi Ţara Crişurilor, plâng toate!
E timpul unei schimbări,
E vremea să se facă dreptate!
Eu sunt şi voi rămâne,
Patriot până la moarte!
Doamne îţi mulţumesc că mă iubeşti
Că în fiecare zi , ceva îmi dăruieşti
Slavă ţie, Preamărite, ce ne dai grâne, aer şi apă
Purtând a amintirilor năframă,
Slavă ţie, patrie mamă!
Dumnezeu să te binecuvânteze
Sper ca tineretul
Calea dreaptă s-o urmeze
Parcă un blestem s-a abătut
Asupra acestor hotare
Căci au fost pentru dreptate necesare
Chiar şi lupte seculare
Noi suntem români
Şi vom fi aici pe vecie
Luptăm pentru ţară şi popor,
Nu din trufie.
Nu râvnim la ce-are altu’
Noi avem cerul albastru
Nu ne trebuie bogăţie,
Noi avem valori, o mie.
Basarabia, toată-i a noastră!
De când Ştefan domnea,
Mulţi duşmani, ruşi sau turci,
S-au bătut pe ea.
După războiul îngrozitor,
Ţara noastră-i mutilată
Să se adune întregul popor
Şi să strige: Ţara-i a noastră, toată!
În prezent România e ca o femeie frumoasă
Dar în nişte zdrenţe-i îmbrăcată,
Haideţi să îi schimbăm haina de-ndată
Şi să i-o punem pe cea de altădată!
În Moldova,
Oamenii pleacă din ţară la cules
Iar de ei, în hotar străin
Praful s-a ales.
Oamenii capabili, tinere speranţe
Pleacă din ţara, s-o ducă mai bine
Din cauza conducerii corupte
De care silă îţi vine.
Oamenii care au murit în ‘89
Au vărsat sânge să ne fie bine tot nouă,
Comunismul a murit dar spiritul a rămas în ţară
Astăzi asistăm la o problemă naţională.
Roşu ne e sângele,
Galben, spicul de grâu
Şi albastru ne e cerul,
Iar sabia lui Mihai Viteazu ne este trofeul.
Tezaurul ne este identitatea
Picturi, bijuterii şi manuscrise
Ce ne dovedesc existenţa şi eternitatea,
Fapte relatate şi scrise.
Duşmanii cei mari
Nu au reuşit să ne elimine
Căci noi suntem că brazii tari
Şi vom lupta pentru pământuri şi linişte.
Cea mai nobilă cauză a morţii este sacrificiul pentru patrie,
Nu lăcomia pentru bani sau luptele din mafie .
Doamne binecuvântează această ţară
Iar duşmanii cei mari să plece sau să piară.
Trăiască România,
Şi al ei brav popor,
Oriunde, în ţară şi afară
De locul natal îmi este dor.
Transilvania, de la început a fost,
Pământ românesc
Chiar dacă un timp a fost numită
Ţinutul secuiesc.
Atâţia domni, Ţepeş , Mihai , Ştefan,
Ne-au apărat patria de conducerea unui străin viclean!
Noi Ţie îţi mulţumim Doamne
Că încă mai existăm
Că pomii încă ne mai dau poame
Şi în faţa sorţii reuşim să ne afirmăm.
Deşteaptă-te române!
Cum a spus şi Mureşanu,
Fii dârz şi intră-n lupte,
Iubeşte-ţi neamu’!
După mulţi ani
De lupte şi răscoale
Românii săraci, fără bani
S-au sacrificat şi au murit pentru hotare .
Cum este posibil
Că după atâta timp de glorie şi patriotism dement
Ca toată lumea să trateze patria fără sentiment
Şi cu ton indiferent?
Unde eşti tu Ştefan, Doamne,
Moldova-ntreagă s-o recapeţi?
Luptă române, căci nu există altă cale,
Ca după frig şi ploaie
Să vină cald şi soare.
Acest teritoriu a fost râvnit
Si incă mai este
Cât despre cadavrele eroilor neamului
Flori aş pune peste
Am luptat si vom lupta
Pentru drepturile noastre
Ţara noastra-i comoara
Generaţiilor voastre
Mă adresez
Celor mici şi celor mari
Vouă tuturor,
Iubiţi-vă patria cu sentiment copleşitor.
Cum aş putea să-mi părăsesc ţara,
Şi să părăsesc rudele fără sentimentul milei
Când aici lapte mi-a dat mama
S-am văzut lumina zilei?
Eroii cei dintâi,
Ne-au salvat de la pieire
Acum, nepăsarea oamenilor mă doare
Şi eroii au rămas doar o amintire.
Ţie, române , cum să nu-ţi pese
De patrie şi de-al tău neam
Şi luptele pentru ţară din minte să-ţi fie şterse ,
Şi să nu-ţi spună nimic numele de Traian?
România , te iubesc!
Şi pentru tine mor!
Nu ca trădătorii ce te jefuiesc şi părăsesc
Şi de tine nu le este dor!
Aici mă nasc , aici învăţ, mă căsătoresc,
Las urmaşi , apoi mor.
Aici iubesc, aici călătoresc
Alături de popor !
Sper şi mă rog pentru cel dintâi ţel,
Unirea dintre români!
Cum a făcut Cuza cu priceperea şi al sau fler
Pentru fraţii noştri străbuni!
Carpaţii de-ar vorbi
Câte lupte s-au dat
Multe lucruri-ar poveşti
De pe vremea când strămoşul meu era dac!
“Sus patria română!
Jos mafioţii ţării !
Jur pe Biblie cu o mână
Că voi muri în scopul eliberării!”
Cam ăsta-i jurământul
Pe care-l depune un soldat
Şi dacă moare
Cu flori să-i fie împodobit mormântul
Căci a murit înarmat
Căci a murit pentru popor şi hotare
Din Bucovina până-n Cadrilater
Din Basarabia până-n Banatul Sârbesc
De la nord la sud
De la est la vest
Avem valori şi monumente
Spre a străinilor uimirea
Noi vrem să fim toţi, români
Şi ne dorim unirea!
Bucovina de nord plânge,
Cadrilaterul, I. Şerpilor, Banatul Sârbesc şi Ţara Crişurilor, plâng toate!
E timpul unei schimbări,
E vremea să se facă dreptate!
Eu sunt şi voi rămâne,
Patriot până la moarte!
Doamne îţi mulţumesc că mă iubeşti
Că în fiecare zi , ceva îmi dăruieşti
Slavă ţie, Preamărite, ce ne dai grâne, aer şi apă
Purtând a amintirilor năframă,
Slavă ţie, patrie mamă!