S-a rupt podul de flori

[Marschall]

S-a rupt relatia
Acea prietenie frumoasa
Cu inceputul ca de catifea
Si sfarsitul in mizerie furtunoasa

Atatea clipe petrecute impreuna
Zadarnice-s acum
Cand totul s-a prefacut sub clar de luna
Numai cenusa si scrum

Ploua cu galeata
Ploua ne-ncetat
Semn ca Divinitatea
Plange necontrolat

Sufera batranul cer
Caci obloanele-nori le-a tras
Dar sufletul nu-i efemer
Chiar dac-acum inimia si-a ars

Va avea parte si de bucurii
Caci traieste o eternitate
Emotia-i impartita-n mii
De momente importante

Cate ar fi facut impreuna
Cei doi tineri,
Dar iata: a venit un fulger, apoi, o furtuna
Si i-a despartit intr-o zi de vineri

Cate planuri, cate vise
Cate ganduri, cate iubiri
Acum toate-s inchise
Intr-o carcasa de amintiri

Podul ce unea malurile
Raului ce reprezinta destinul
E defapt iubirea ce uneste dealurile
Ce aducea fericirea, iar acum, chinul

Sufera cei doi,
S-au despartit dintr-un motiv banal
Lacrimile au facut pietrele podului mult prea moi
Si-o sa se rupa, o sa vina apa in aval

Tot ce-a mai ramas
E o poza rupta
Dupa care urmeaza un ragaz
Si suferinta muta

Fiecare-si tine jumatatea
In sertarul noptierei sale
Doar eternitatea
Poate aduce speranta revenirii-n balamale

Trist, amandoi au muncit
Si-au construit un pod
Ce simbolizeaza un mit
Al iubirii lor rod

Plang cei doi,
Dar nici nu vor sa se impace si mori
Cand ii vezi in razboi
Si-au rupt podul de flori