Marschall
Nouveau poète
Stau intr-un turn de fildes
In al imperiului meu palat
Iar sufletu-mi chipes
Zace trist, suparat
In pamantul acestui loc
Sunt ingropate cristale
Multi dusmani ard ca un foc
Si incendiaza aceste petale
Petalele vietii, ale bucuriei mele
In acesti viermi, invidia arde
Si printre ale fortunei vele
Curg lacrimi...file de carte
Nu pot rezista...sunt un mar inconjurat de viermi rai
Multi imi zic sa nu cedez
Mor ai garzii mele flacai
Iar eu drumul mortii urmez
Apogeul, abea l-am cunoscut
In schimb declinul, pare-mi-se urmeaza
Un destin: miraj de lut
Vad o hora de iele, a jale fredoneaza
De ce? Doamne de ce eu?
Gandul in asta-mi zboara
Sunt singuratic leu
Ce-i vanat, insa refuza sa moara
Ca un turn de aur
De valurile marii lovit
Inconjurat de spini, indepartat de roze si laur
De foarte putini iubit
Viata-i o diva ce-i lipsesc fardurile
Ca filozoful fara cugete
Domni gasesti pe toate gardurile
Adevaratii prieteni ii numeri pe degete
Intr-o goana nebuna, cu minciogul dupa fluture
Multi alearga dupa ban si uita de scrupule
Prea multe lacrimi cauzate de suflete indiferente
Prea putini oameni mai cred in sentimente
Unde ajung tinerii hoinarind in strada
Bombardati de sex, violenta si idoli din pleava societatii?
Intorsi din al vietii drum, acasa parintii nu vor sa-i vada
Cum zac fericiti in lanturile manipularii si nedreptatii
Nimic nu-i asa cum pare
Zilnic ne hranim cu iluzii dintr-o inscenare
Cei ce vad asta, sufletul ii doare
Neputinciosi, isi ineaca amarul cu placeri murdare
Marile puteri au facut cartile demult
Dar noi, cei mici, suntem martori: isi dau cartile pe fata
Niciodata un om pururi cinstit cu par carunt
Nu va conduce vreo tara in intreaga lui viata
Prea multe entitati hartuite
Prea multe suflete corupte...
Cel ce-i slab vorbeste si minte
Cel ce-i darz nu tace dar iarta si simte
Aura mi-e incarcata cu straie domnesti
Nu se vede dar se cerceteaza si se poate afla
Cei ce nu vad arunca-n mine cu vorbe grotesti
Ei stiu, dar nu vor a ma demasca
Dac-as pieri, ar fi fericiti
Caci au scapat de unul ce le statea in gat
Inima-mi strapunsa de zimti
Dar le multumesc: datorita lor sunt eu, cel intarit cu lut
Viata-i un test dur
Ei fac parte din el
Sper sa-mi pot pastra sufletul pur
Cu alai, mireasma si fler
Caci Divinitatea ne-ncearca pe noi toti
Ne testeaza loialitatea prin ispite si suferinti
Pana si Lucifer invarte la ale Dumnezeului roti
Privindu-te-n oglinda, sufletul nu poti...
Nu poti sa ti-l minti
Intunecata e lumea ce straluceste auriu in ochii naivilor
Eu vad, dar cine ma asculta, cand toti ma urasc?!
Gingasele roze sunt strivite de rotile masinilor
Voi parasi aceasta lume, candva voi fi regretat, dar prea tarziu, ei de ce acum nu ma cunosc?
De ce pentru multi dragostea-i doar o gluma?
Cand un om e batut, de ce nu-l apara nimeni?
De ce visele-s naruite in a marii neputintei spuma?
De ce ne-nchidem sufletul si devenim roboti de luni pana vineri?
Cu privirea indreptata spre Cronos pierduta
In mantia-mi stralucitoare caut raspunsul vremii
Dar pana atunci trebuie sa cobor la nivelul celor ce inca se mai lupta
Asa voi trai mereu: in lupta cu viermii...
In al imperiului meu palat
Iar sufletu-mi chipes
Zace trist, suparat
In pamantul acestui loc
Sunt ingropate cristale
Multi dusmani ard ca un foc
Si incendiaza aceste petale
Petalele vietii, ale bucuriei mele
In acesti viermi, invidia arde
Si printre ale fortunei vele
Curg lacrimi...file de carte
Nu pot rezista...sunt un mar inconjurat de viermi rai
Multi imi zic sa nu cedez
Mor ai garzii mele flacai
Iar eu drumul mortii urmez
Apogeul, abea l-am cunoscut
In schimb declinul, pare-mi-se urmeaza
Un destin: miraj de lut
Vad o hora de iele, a jale fredoneaza
De ce? Doamne de ce eu?
Gandul in asta-mi zboara
Sunt singuratic leu
Ce-i vanat, insa refuza sa moara
Ca un turn de aur
De valurile marii lovit
Inconjurat de spini, indepartat de roze si laur
De foarte putini iubit
Viata-i o diva ce-i lipsesc fardurile
Ca filozoful fara cugete
Domni gasesti pe toate gardurile
Adevaratii prieteni ii numeri pe degete
Intr-o goana nebuna, cu minciogul dupa fluture
Multi alearga dupa ban si uita de scrupule
Prea multe lacrimi cauzate de suflete indiferente
Prea putini oameni mai cred in sentimente
Unde ajung tinerii hoinarind in strada
Bombardati de sex, violenta si idoli din pleava societatii?
Intorsi din al vietii drum, acasa parintii nu vor sa-i vada
Cum zac fericiti in lanturile manipularii si nedreptatii
Nimic nu-i asa cum pare
Zilnic ne hranim cu iluzii dintr-o inscenare
Cei ce vad asta, sufletul ii doare
Neputinciosi, isi ineaca amarul cu placeri murdare
Marile puteri au facut cartile demult
Dar noi, cei mici, suntem martori: isi dau cartile pe fata
Niciodata un om pururi cinstit cu par carunt
Nu va conduce vreo tara in intreaga lui viata
Prea multe entitati hartuite
Prea multe suflete corupte...
Cel ce-i slab vorbeste si minte
Cel ce-i darz nu tace dar iarta si simte
Aura mi-e incarcata cu straie domnesti
Nu se vede dar se cerceteaza si se poate afla
Cei ce nu vad arunca-n mine cu vorbe grotesti
Ei stiu, dar nu vor a ma demasca
Dac-as pieri, ar fi fericiti
Caci au scapat de unul ce le statea in gat
Inima-mi strapunsa de zimti
Dar le multumesc: datorita lor sunt eu, cel intarit cu lut
Viata-i un test dur
Ei fac parte din el
Sper sa-mi pot pastra sufletul pur
Cu alai, mireasma si fler
Caci Divinitatea ne-ncearca pe noi toti
Ne testeaza loialitatea prin ispite si suferinti
Pana si Lucifer invarte la ale Dumnezeului roti
Privindu-te-n oglinda, sufletul nu poti...
Nu poti sa ti-l minti
Intunecata e lumea ce straluceste auriu in ochii naivilor
Eu vad, dar cine ma asculta, cand toti ma urasc?!
Gingasele roze sunt strivite de rotile masinilor
Voi parasi aceasta lume, candva voi fi regretat, dar prea tarziu, ei de ce acum nu ma cunosc?
De ce pentru multi dragostea-i doar o gluma?
Cand un om e batut, de ce nu-l apara nimeni?
De ce visele-s naruite in a marii neputintei spuma?
De ce ne-nchidem sufletul si devenim roboti de luni pana vineri?
Cu privirea indreptata spre Cronos pierduta
In mantia-mi stralucitoare caut raspunsul vremii
Dar pana atunci trebuie sa cobor la nivelul celor ce inca se mai lupta
Asa voi trai mereu: in lupta cu viermii...