Marschall
Nouveau poète
Dupa razboaie seculare
Mii de cazuti, praduiti
Strapunsi de moarte fulgeratoare
Celibatari bravi haituiti...
Si pier odata cu visele naruite
Si pier multi, pe rand
In pamantul rece se-ntorc sadite
Trupuri de fier ruginiu cazand
Ajung in iad suflete judecate
Isi blesteama zilele de pacat
Zac in smoala far-de-moarte
Cu sufletu-n lacrimi imbibat
Si-n ceasuri intregi de ruga
Cer indurarea de zeita in vesnic refren
Cer ca un trimis al Domnului s-ajunga
Sa-i ridice din infern
Hoti si criminali trasi in tepe
Oameni cu far-de-legi cufundati in lava
Ca-ntr-un tarc fara cai si iepe
Cu lei devorandu-te fara zabava
Femei ce au avortat
Imbracate-n haine albe – culoarea botezului
Carne cruda umana au de mancat
Inima-le suferinda din esenta miezului
Si plang cu lacrimi de sange
Oameni ce-si doresc a scapa de Iad
Si regretul in suflet se frange
In entitati, in sudori ce ard
Venit-au de pe pamant
Oameni frati cu pacatul
Ce-au intrat in vesmant
Si femeia si barbatul
Pe Terra erau fiii Domnului
S-acum si pururea vor fi
Stapani ai muntilor si codrului
Cazut-au prada ispitelor vii
Reptilienii, copii ai Diavolului crud
Soparlieni, serpilieni s-alte spurcaciuni
In oceanul ispitelor ne scufund
Putini mai ies vazand minuni
Cum apa prefacuta-n vin
Si marea rupta-n doua
Dumnezeul cel bun si dracul meschin
Precum sangele-nchegat pe oua
Noi oamenii, avem puterea
De a-nfrange orice obstacol
Impreuna putem invinge durerea
Dovedind orice miracol
Caci zace-n noi o forta rara
Tamaduitoare ea este si pururi vesteste
Fierbinte-n noi iarna si vara
In razele soarelui straluceste
Iertati vor fi intr-un final in sangeri
Cei ce zac in iadul surd
Crutati de Sus, adusi de ingeri
Fugand in tipetele celui crunt
De-acum nu vor mai suferi cumplit
Nu vor mai arde-n glota-ntunecata
Vor trai mai fericit
In gradina luminata
Ingeri ii prind de brate, pe cei goi de suflete
Pe cei ce si-au savarsit pactele
Si vesnic in ceruri or sa-nalte, bucurie si zambete
Lasand in trecut faptele
Undeva in pustietate
Zac suflete de sinucigasi stinghere
Ce-si regreta fapta, dar fatalitate
Timpul nu-l pot da-napoi, asta-i a lor durere
Alte suflete au s-aleaga
In ce fiinte reincarnarea
Pe pamant se nasc noi vietati ce-alearga
Asteptandu-si parca insufletirea si carmarea
Pe drum spre Sf. Petru la poarta
Zboara lin dusi de nori
Parca nu le vine sa creada
C-au scapat de Iad, de orori
Sufletele conturate
Fata ce arat-a suferinta
Denota de departe
Multumire, biruinta
Prin ce-au trecut n-or sa mai treaca
Si-au spalat pacatele de pe pamant
Si-si regreta viata-ntreaga
In loc s-o savureze, au pacatuit pana-n mormant
Dar de-acum in Rai vor sta
In fluviul Edenului se vor scalda
Ranile si le vor curati
O eternitate fericiti vor fi
Prunci fara de noroc...abandonati aici zambesc
Gliseaza-n raze de soare
Prin spirit ludic traiesc
Cu ochisori dulci, stele de mare
Ii vad pe cei saraci „lipiti pamantului”
Aici sunt bogati caci sufletul le e mare
Adevarata bogatie e iubirea sufletului
Nu aurul, petrolul si mii de cristale
Cei drepti, cei sinceri si cinstiti
Demult se afla aici
Cei dusmanosi, rai si zgarciti
Au ramas doar suflete: abea se vad cat sunt de mici...
Aici nu-i ura rasiala, nu e Marte zeu
Nu-i razboi, nu-i razvratire
Aici toti se iubesc si il invoca pe Dumnezeu
El insusi fiind iubire
Si hore mari de ingeri
Idolatrizand iubirea, joaca si e vara
Nimeni nu-i trist, nu sunt plangeri
Toti se iubesc, cu sufletu-nafara
E o lume fericita
Cum a vrut Domnul sa fie
Umanitatea e unita...
Moartea-i o simpla trecere in imparatia pururi vie
In paradisul colosal
Sufletele vor domni cu-al lor alai
Alaturi de Domnul, acesti fosti oameni dusi de val
Au calatorit in Iad, pamant si Rai.
Mii de cazuti, praduiti
Strapunsi de moarte fulgeratoare
Celibatari bravi haituiti...
Si pier odata cu visele naruite
Si pier multi, pe rand
In pamantul rece se-ntorc sadite
Trupuri de fier ruginiu cazand
Ajung in iad suflete judecate
Isi blesteama zilele de pacat
Zac in smoala far-de-moarte
Cu sufletu-n lacrimi imbibat
Si-n ceasuri intregi de ruga
Cer indurarea de zeita in vesnic refren
Cer ca un trimis al Domnului s-ajunga
Sa-i ridice din infern
Hoti si criminali trasi in tepe
Oameni cu far-de-legi cufundati in lava
Ca-ntr-un tarc fara cai si iepe
Cu lei devorandu-te fara zabava
Femei ce au avortat
Imbracate-n haine albe – culoarea botezului
Carne cruda umana au de mancat
Inima-le suferinda din esenta miezului
Si plang cu lacrimi de sange
Oameni ce-si doresc a scapa de Iad
Si regretul in suflet se frange
In entitati, in sudori ce ard
Venit-au de pe pamant
Oameni frati cu pacatul
Ce-au intrat in vesmant
Si femeia si barbatul
Pe Terra erau fiii Domnului
S-acum si pururea vor fi
Stapani ai muntilor si codrului
Cazut-au prada ispitelor vii
Reptilienii, copii ai Diavolului crud
Soparlieni, serpilieni s-alte spurcaciuni
In oceanul ispitelor ne scufund
Putini mai ies vazand minuni
Cum apa prefacuta-n vin
Si marea rupta-n doua
Dumnezeul cel bun si dracul meschin
Precum sangele-nchegat pe oua
Noi oamenii, avem puterea
De a-nfrange orice obstacol
Impreuna putem invinge durerea
Dovedind orice miracol
Caci zace-n noi o forta rara
Tamaduitoare ea este si pururi vesteste
Fierbinte-n noi iarna si vara
In razele soarelui straluceste
Iertati vor fi intr-un final in sangeri
Cei ce zac in iadul surd
Crutati de Sus, adusi de ingeri
Fugand in tipetele celui crunt
De-acum nu vor mai suferi cumplit
Nu vor mai arde-n glota-ntunecata
Vor trai mai fericit
In gradina luminata
Ingeri ii prind de brate, pe cei goi de suflete
Pe cei ce si-au savarsit pactele
Si vesnic in ceruri or sa-nalte, bucurie si zambete
Lasand in trecut faptele
Undeva in pustietate
Zac suflete de sinucigasi stinghere
Ce-si regreta fapta, dar fatalitate
Timpul nu-l pot da-napoi, asta-i a lor durere
Alte suflete au s-aleaga
In ce fiinte reincarnarea
Pe pamant se nasc noi vietati ce-alearga
Asteptandu-si parca insufletirea si carmarea
Pe drum spre Sf. Petru la poarta
Zboara lin dusi de nori
Parca nu le vine sa creada
C-au scapat de Iad, de orori
Sufletele conturate
Fata ce arat-a suferinta
Denota de departe
Multumire, biruinta
Prin ce-au trecut n-or sa mai treaca
Si-au spalat pacatele de pe pamant
Si-si regreta viata-ntreaga
In loc s-o savureze, au pacatuit pana-n mormant
Dar de-acum in Rai vor sta
In fluviul Edenului se vor scalda
Ranile si le vor curati
O eternitate fericiti vor fi
Prunci fara de noroc...abandonati aici zambesc
Gliseaza-n raze de soare
Prin spirit ludic traiesc
Cu ochisori dulci, stele de mare
Ii vad pe cei saraci „lipiti pamantului”
Aici sunt bogati caci sufletul le e mare
Adevarata bogatie e iubirea sufletului
Nu aurul, petrolul si mii de cristale
Cei drepti, cei sinceri si cinstiti
Demult se afla aici
Cei dusmanosi, rai si zgarciti
Au ramas doar suflete: abea se vad cat sunt de mici...
Aici nu-i ura rasiala, nu e Marte zeu
Nu-i razboi, nu-i razvratire
Aici toti se iubesc si il invoca pe Dumnezeu
El insusi fiind iubire
Si hore mari de ingeri
Idolatrizand iubirea, joaca si e vara
Nimeni nu-i trist, nu sunt plangeri
Toti se iubesc, cu sufletu-nafara
E o lume fericita
Cum a vrut Domnul sa fie
Umanitatea e unita...
Moartea-i o simpla trecere in imparatia pururi vie
In paradisul colosal
Sufletele vor domni cu-al lor alai
Alaturi de Domnul, acesti fosti oameni dusi de val
Au calatorit in Iad, pamant si Rai.