Marschall
Nouveau poète
Singur, in promenada-mi eterna
Ca o cometa, ce-n urma i se scurge viata
Strang in maini o esarfa si-o perna
Ele inca-ti mai pastreaza parfumul, in zambet mi-e fata
Ce-a mai ramas din noi? Lacrimi si-o amintire...
Vorbe de prisos si regrete
Gene-ncruntate s-o fulgeratoare privire
Indiferenta ta si gandurile mele bete
Iti amintesti ce frumos era...
Cand ne iubeam?
In jur lumea rea
Noi de mana ne tineam, mancam un mar, ne saturam
De ce-au reusit sa ne desparta,
Oameni cu far-de-legi?
Relatia noastra ce-a existat odata...
De ce-nchizi ochii si o negi?
Mereu, in costum, pe faleza, cu carma prescrisa
Sunt ca o rulota-ncarcata-n sentimente
In viata merg inainte, n-am o destinatie prescrisa
Merg in voia sortii, pe drum vad fragmente
Bucati de amintiri...alerg dar gandu-mi la trecut
Imi reaminteste de tine, ca de-o pasare calatoare
Ti-am oferit atata libertate ca te-am pierdut
Te-am iubit enorm, s-acum sufletul ma doare
De ce ai fugit de mine? De ce atat de repede? Nu inteleg...
Mi-ai zis ca n-am de ce sa-mi fac griji, grija mea erai tu
Acum e noapte, frisoane ma trec
Imi bantuie mintea un deja-vu
Mi-ai zis ca nu ma poti iubi pentru ca nu ma vezi
Cand ai avut ochi, ai plecat, intorcea-te-vei?
In ultimile noastre clipe curgandu-mi lacrimi verzi
Ti-am zis: „ Ai grija ce vei face-n viata cu ochii mei...”
Probabil ca acum ti-e bine
Probabil c-ai si uitat de mine
Eu zac confuz pe-o banca-n parc sub luna
Din cand in cand lacrimand, simtindu-ti parfumul stau cu perna si esarfa-n mana
Simt o mana pe umar
O consolare angelica
S-o tristete caci sufar
O razvratire demonica
Ma crezi? Inca te mai astept
Sau mai bine zis: m-auzi? Mai sti cine sunt?
Mi-e dor sa te simt la piept
In fiecare noapte ochii mei te-asteapta plangand
Atipesc beat de somn, ca omul fara griji caci n-are casa
E frig in parc, dar imi tine cald tristetea caci e mare
Astept diminetile la rand, ca din cer chipul tau sa iasa
Avand in suflet speranta nemuritoare, astept pe strada mea sa fie soare...
Ca o cometa, ce-n urma i se scurge viata
Strang in maini o esarfa si-o perna
Ele inca-ti mai pastreaza parfumul, in zambet mi-e fata
Ce-a mai ramas din noi? Lacrimi si-o amintire...
Vorbe de prisos si regrete
Gene-ncruntate s-o fulgeratoare privire
Indiferenta ta si gandurile mele bete
Iti amintesti ce frumos era...
Cand ne iubeam?
In jur lumea rea
Noi de mana ne tineam, mancam un mar, ne saturam
De ce-au reusit sa ne desparta,
Oameni cu far-de-legi?
Relatia noastra ce-a existat odata...
De ce-nchizi ochii si o negi?
Mereu, in costum, pe faleza, cu carma prescrisa
Sunt ca o rulota-ncarcata-n sentimente
In viata merg inainte, n-am o destinatie prescrisa
Merg in voia sortii, pe drum vad fragmente
Bucati de amintiri...alerg dar gandu-mi la trecut
Imi reaminteste de tine, ca de-o pasare calatoare
Ti-am oferit atata libertate ca te-am pierdut
Te-am iubit enorm, s-acum sufletul ma doare
De ce ai fugit de mine? De ce atat de repede? Nu inteleg...
Mi-ai zis ca n-am de ce sa-mi fac griji, grija mea erai tu
Acum e noapte, frisoane ma trec
Imi bantuie mintea un deja-vu
Mi-ai zis ca nu ma poti iubi pentru ca nu ma vezi
Cand ai avut ochi, ai plecat, intorcea-te-vei?
In ultimile noastre clipe curgandu-mi lacrimi verzi
Ti-am zis: „ Ai grija ce vei face-n viata cu ochii mei...”
Probabil ca acum ti-e bine
Probabil c-ai si uitat de mine
Eu zac confuz pe-o banca-n parc sub luna
Din cand in cand lacrimand, simtindu-ti parfumul stau cu perna si esarfa-n mana
Simt o mana pe umar
O consolare angelica
S-o tristete caci sufar
O razvratire demonica
Ma crezi? Inca te mai astept
Sau mai bine zis: m-auzi? Mai sti cine sunt?
Mi-e dor sa te simt la piept
In fiecare noapte ochii mei te-asteapta plangand
Atipesc beat de somn, ca omul fara griji caci n-are casa
E frig in parc, dar imi tine cald tristetea caci e mare
Astept diminetile la rand, ca din cer chipul tau sa iasa
Avand in suflet speranta nemuritoare, astept pe strada mea sa fie soare...
