O frunza cazuta

[Marschall]

Din copacul secular
Ce-a cunoscut mii de generatii de frunze
A venit toamna iar
Cum e firesc , trebuiesc altele cazute
Ingalbenite si arse de vara
Cad fara lacrimi, fara crutare
Avand e suflet o povara
Durere si jale
Toamna, prin frumusetea ei
Are si parti negative
Nuci si culesi tarziu strugurei
Dar si plantele chinuite
Mustul zambeste parca
Vinul si licorile la fel
Dar stand pe a realitatii barca
Realizez ca toamna-i cruda de fel
Crengile vesnice, buruieni crude
Racoare si iz de moarte vine
Iar saracile frunze
Mor pe capete si nu mai tin minte bine
Cate sute de frunze
Au plans si-au jelit
Fara spirite, fara muze
Pe-al suferintei altar de jertfit
Cu al nemilosului suflet de creta
Scriu pe tabla reala si dura
Si viata-n ea se reflecta
Cu o asemenea anvergura
Si stand pe-un bostan in padure
Vad frunza moarta : ghinionista dintr-o suta
Un loc trist si pustiu, fara fragi, fara mure
Vad pe iarba o frunza cazuta.