Marschall
Nouveau poète
La rapa dintre veacuri
Sta copacul etern
Si-n incarcate vreascuri
Fosnind pedantul refren
Da sens vietii
Da viata lumii
Din zorii diminetii
Pana-n glasul lunii
S-aduna-n juru-i suflete
Ca-ntr-o hora de iele
Uneori in plansete
Alteori in cugete
Despre Rai, despre paradis, despre luna dintre stele
Tu, batrane copac
Ma sti din frageda-mi pruncie
De cate ori la tine-am cugetat
S-am varsat lacrimi o mie
Alteori am ras
Tu-mi sti viata pe derost
Istoria-mi incarcata, doar tie ti-am spus
Ce gandesc…tu sti cine sunt si cine-am fost
De cate ori sufletu-mi confuz
Pe altarul tau l-am pus
S-am cerut in al doispelea ceas
In drumul vietii popas
Am cerut Divinitatii raspuns
La intrebarile interminabile invelite-n catifea
Pe care gandul mi le scoate
Ale caror raspuns sa-l dea
Intelesul meu nu poate
In lumea mare-mica
Cu suflet dulce-rece
In care inima-mi striga
“Timpul de ce trece?”
De ce tot ce-i frumos
Ca un miraj, dispare
Lasand in urma un miros
De melancolie, apoi suferinta si uitare
Cad prada unei furtuni
Ce prea frumos ma amageste
Sunt constient, dar ma las purtat in lumi
Necunoscute si nimeni nu ma gaseste
E un dute-vino voit
Si stiu c-am sa-l regret
Un inger si-un demon se bat pe un spirit
Iar spiritul e-n ceata, totu-i cert
Nu stie unde sa se duca
Pe cine sa aleaga
Si-n tristetea lui muta
Curgandu-i lacrimi, in cursa vietii alearga
Acesta-i zambetul fortunei
Frumos si mai letal ca niciodata
Din mugetul marii si al spumei
Ca o lamaie trasa-n ciocolata
Zici ca totul e perfect
Dar amarnic tu te-nseli
Ai cazut prada vietii, ti se pare suspect
Ispitelor invizibile, pana cand la ochi te speli
Realizezi ca ai gresit
Dar e tarziu sa-ti recontinui viata
Ai vrut sa crezi ca poti trai un mit
Dar te-ai trezit la realitate si esti rece ca gheata
Eu incotro ma duc?
Cand la stanga, cand la dreapta…
Eu vreau pace, de ce tre’ sa ma lupt?
Pe campii in loc de flori, vad cum trece-armata
Cine sunt? De ce exist? De ce n-am somn?
Sunt intrebarile firesti ale varstei mele
La umbra ta mi se-nchid pleoapele si dorm
Si cand stau pe roze, si cand duc vremuri grele
In racoarea din juru-ti imbibat in sentimente
Aud raspunsul tau prin ale vantului soapte
Si stau, ma sprijin de tulpina ta, batran copac cu plete
Vorbesc in sinea mea, cugetez in noapte.
Sta copacul etern
Si-n incarcate vreascuri
Fosnind pedantul refren
Da sens vietii
Da viata lumii
Din zorii diminetii
Pana-n glasul lunii
S-aduna-n juru-i suflete
Ca-ntr-o hora de iele
Uneori in plansete
Alteori in cugete
Despre Rai, despre paradis, despre luna dintre stele
Tu, batrane copac
Ma sti din frageda-mi pruncie
De cate ori la tine-am cugetat
S-am varsat lacrimi o mie
Alteori am ras
Tu-mi sti viata pe derost
Istoria-mi incarcata, doar tie ti-am spus
Ce gandesc…tu sti cine sunt si cine-am fost
De cate ori sufletu-mi confuz
Pe altarul tau l-am pus
S-am cerut in al doispelea ceas
In drumul vietii popas
Am cerut Divinitatii raspuns
La intrebarile interminabile invelite-n catifea
Pe care gandul mi le scoate
Ale caror raspuns sa-l dea
Intelesul meu nu poate
In lumea mare-mica
Cu suflet dulce-rece
In care inima-mi striga
“Timpul de ce trece?”
De ce tot ce-i frumos
Ca un miraj, dispare
Lasand in urma un miros
De melancolie, apoi suferinta si uitare
Cad prada unei furtuni
Ce prea frumos ma amageste
Sunt constient, dar ma las purtat in lumi
Necunoscute si nimeni nu ma gaseste
E un dute-vino voit
Si stiu c-am sa-l regret
Un inger si-un demon se bat pe un spirit
Iar spiritul e-n ceata, totu-i cert
Nu stie unde sa se duca
Pe cine sa aleaga
Si-n tristetea lui muta
Curgandu-i lacrimi, in cursa vietii alearga
Acesta-i zambetul fortunei
Frumos si mai letal ca niciodata
Din mugetul marii si al spumei
Ca o lamaie trasa-n ciocolata
Zici ca totul e perfect
Dar amarnic tu te-nseli
Ai cazut prada vietii, ti se pare suspect
Ispitelor invizibile, pana cand la ochi te speli
Realizezi ca ai gresit
Dar e tarziu sa-ti recontinui viata
Ai vrut sa crezi ca poti trai un mit
Dar te-ai trezit la realitate si esti rece ca gheata
Eu incotro ma duc?
Cand la stanga, cand la dreapta…
Eu vreau pace, de ce tre’ sa ma lupt?
Pe campii in loc de flori, vad cum trece-armata
Cine sunt? De ce exist? De ce n-am somn?
Sunt intrebarile firesti ale varstei mele
La umbra ta mi se-nchid pleoapele si dorm
Si cand stau pe roze, si cand duc vremuri grele
In racoarea din juru-ti imbibat in sentimente
Aud raspunsul tau prin ale vantului soapte
Si stau, ma sprijin de tulpina ta, batran copac cu plete
Vorbesc in sinea mea, cugetez in noapte.