Marschall
Nouveau poète
In frumusetea sederii mele
Un palat cu turn de fildes
Sub tavanul din vele
Sta un suflet chipes
Ca-ntr-un Coloseum gol
Ca o epava vie
Zacea sufletul domol
Fara ca cineva sa-l vada, sa-l stie
In ragnetul ca de cornuta
Prin veninul suferintei
Cu inima multa
Prin mierea biruintei
Beatitudine-a gasit
Intr-un ultim ceas de ruga
Si-a revenit, va fi din nou perfid
Ingerul pazitor iar va sa planga
Cand fericit, cand trist
Zace etern sufletu-mi bibat
In stofa si chipul de artist
Sau poate-s un ratat
Am avut inima calda
A fost franta, acum e rece ca de fier
Iubirea pura no s-o mai vada
Nu va mai iubi lafel
Caci e oprita de creier
Si de remuscarile ce-au fost
Ce ma fac sa ma simt un greier
Ce plange-n noapte ca un prost
Dar inspiratia-mi vie
Ma-mpiedica sa mor
In lume sunt gropi, o mie
Dar versurile m-au invatat sa zbor
Si plutesc in aer: ingerul meu pazitor si carma
Imi reaminteste darma
Imi reaminteste pe-un nor
Ca nu acum eu tre' sa mor
Carma ce mi-e data
Sa scriu, s-astern pe hartie
Lectiile vietii mele redata
Pe papirusul din vie
Caci viata-i un ciorchine
Tu esti bobul dintre boabe
Ce te-nghesuie ca pe-un caine
Tu rezista si da roade!
Sunt trecut prin multe
Si totusi atat de putine...
Am vazut saraci si domenii avute
Caractere de aur si meschine
Nu pot schimba nimic
Deci ma simt neputincios
Ma vad atat de mic
Si...suspicios...
M-am invelit pana-n gat
In valul controversei mari in dilema grea
Ca nici eu nu am putut
Sa ma astept la surprize din partea mea
Cu flori pictate pe vitralii-n cant
Cu ochii albastrii iuti, cu parul si pelerina-n vant
Purtand uniforma si sceptrul de maresal
Cuget in palatu-mi de cristal...
Un palat cu turn de fildes
Sub tavanul din vele
Sta un suflet chipes
Ca-ntr-un Coloseum gol
Ca o epava vie
Zacea sufletul domol
Fara ca cineva sa-l vada, sa-l stie
In ragnetul ca de cornuta
Prin veninul suferintei
Cu inima multa
Prin mierea biruintei
Beatitudine-a gasit
Intr-un ultim ceas de ruga
Si-a revenit, va fi din nou perfid
Ingerul pazitor iar va sa planga
Cand fericit, cand trist
Zace etern sufletu-mi bibat
In stofa si chipul de artist
Sau poate-s un ratat
Am avut inima calda
A fost franta, acum e rece ca de fier
Iubirea pura no s-o mai vada
Nu va mai iubi lafel
Caci e oprita de creier
Si de remuscarile ce-au fost
Ce ma fac sa ma simt un greier
Ce plange-n noapte ca un prost
Dar inspiratia-mi vie
Ma-mpiedica sa mor
In lume sunt gropi, o mie
Dar versurile m-au invatat sa zbor
Si plutesc in aer: ingerul meu pazitor si carma
Imi reaminteste darma
Imi reaminteste pe-un nor
Ca nu acum eu tre' sa mor
Carma ce mi-e data
Sa scriu, s-astern pe hartie
Lectiile vietii mele redata
Pe papirusul din vie
Caci viata-i un ciorchine
Tu esti bobul dintre boabe
Ce te-nghesuie ca pe-un caine
Tu rezista si da roade!
Sunt trecut prin multe
Si totusi atat de putine...
Am vazut saraci si domenii avute
Caractere de aur si meschine
Nu pot schimba nimic
Deci ma simt neputincios
Ma vad atat de mic
Si...suspicios...
M-am invelit pana-n gat
In valul controversei mari in dilema grea
Ca nici eu nu am putut
Sa ma astept la surprize din partea mea
Cu flori pictate pe vitralii-n cant
Cu ochii albastrii iuti, cu parul si pelerina-n vant
Purtand uniforma si sceptrul de maresal
Cuget in palatu-mi de cristal...