Marschall
Nouveau poète
Printre frunzele de gheata
Rasare-un spirit domol
Si-i apare-n fata
O raza de soare, o unda de parjol
E luna lui Gerar
El alearga-n pustiu
Innoata-n dulce s-amar
Straluceste, e ager, e viu
E un spirit de om ce are
O entitate venita din ceruri
Pregatita de reincarnare
Cu chipul in mii de feluri
Prea frumoasa, pura, fina...
Ca o zeita pe nor
Iute ca o albina
Copacii, pamantul, ii sunt covor
Lumea-i in continua schimbare
Pe drumul evolutiv al vietii
Serpilieni, soparlieni si alte fiinte murdare
Dau intuneric diminetii
Schimba rostul lumii, o corup din drum
Ne determina sa ne razboim invrajbindu-ne
Creeand imagini apocaliptice, foc si fum
Devenim rai, rasisti, consumati, indoctrinandu-ne
Astfel generam ura, invidie, piaza rea izgonita-n vid
S-alte sentimente cancerigene ce ne scurteaza viata
Sufletul il schimba, devine perfid
Cameleon murdar ce-si schimba fata
Fiecare din noi, inca din ale mamei pantece
Avem o bucata de Dumnezeu in suflet
Ce straluceste in ale zeitatilor cantece
Ce-i pururi alba si calda in simtiri si cuget
Dar trebuie simtita si cultivata
Calda ca focul, blanda ca o mama si iute ca zimtii
Niciodata nu trebuie uitata
Caci ea ne-ajuta sa traim prin puterea mintii
Diavolul, invarte si el a Domnului roata
Ispite fatale ne intinde pe tava destinului
Iar omul in viata lui toata
Cugeta, studiaza asurzit de glasul binelui si chinului
Acum ar trebui sa conducem masini zburatoare
Combustibilul principal: puterea mintii
Dar am ramas in urma cu secole caci am dat uitare
De viata spirituala, de ce ne-au transmis sfintii
Noi nu suntem constructivi, ne luptam din orice fleac
Nefiind uniti nu meritam apogeul
Si uite-asa mai trece-un veac
Zadarnic idolatrizand efemerul
Vedem calugari budisti meditand
Se ridica de pe pamant
O poate face oricine rugand
Avand incredere in propriul eu si Duhul Sfant
Tehnologia a evoluat
Nu-i divina, nu-i demonica
E a omului inventie de brevetat
E ca un baltag, ca o oglinda destoinica
Cum de mii de ani omul grotei e puternic cu pumnul
Asa acum importanta unui stat consta-n armata
Traim pe aceleasi principii, n-am evoluat caci fumul
Ghenei isi face prezenta in lumea toata
Dar exista speranta si credinta-n Divinitate
Granitele trebuie rupte, oamenii infratiti
Pentru a simti pulsul demersului pe mai departe
Pentru a evolua cu adevarat fii ai Domnului uniti
Diavolul dupa aparente ar fi puternic
Insa pe Terra e-un rege slab
Pe vremuri era un monstru ce speria oameni, era nemernic
Acum apare infatisat intr-un domn frumos, galant
Insa Dumnezeu e totul
El inseamna iubire si e in fiecare din noi
Nu poate invie mortul
Dar noi suntem eterni, caci trecem in viata de apoi
Disparea in cer pe-o raza cu tot cu-al sau alai
Spiritul frant din om
Ludic zbura spre Rai
Precum neaua dintr-un pom
E iarna, dar nu conteaza
Pentru el vara vesnic este
Caci se roaga si mediteaza
Cat despre obstacole, el usor trece peste
Acesta-i omul ca si noi, stapan al locului
Dupa chipul si asemanarea Domnului
Prin credinta, calea dreapta s-o urmeze
Caci asa e el, creat sa evolueze...
Rasare-un spirit domol
Si-i apare-n fata
O raza de soare, o unda de parjol
E luna lui Gerar
El alearga-n pustiu
Innoata-n dulce s-amar
Straluceste, e ager, e viu
E un spirit de om ce are
O entitate venita din ceruri
Pregatita de reincarnare
Cu chipul in mii de feluri
Prea frumoasa, pura, fina...
Ca o zeita pe nor
Iute ca o albina
Copacii, pamantul, ii sunt covor
Lumea-i in continua schimbare
Pe drumul evolutiv al vietii
Serpilieni, soparlieni si alte fiinte murdare
Dau intuneric diminetii
Schimba rostul lumii, o corup din drum
Ne determina sa ne razboim invrajbindu-ne
Creeand imagini apocaliptice, foc si fum
Devenim rai, rasisti, consumati, indoctrinandu-ne
Astfel generam ura, invidie, piaza rea izgonita-n vid
S-alte sentimente cancerigene ce ne scurteaza viata
Sufletul il schimba, devine perfid
Cameleon murdar ce-si schimba fata
Fiecare din noi, inca din ale mamei pantece
Avem o bucata de Dumnezeu in suflet
Ce straluceste in ale zeitatilor cantece
Ce-i pururi alba si calda in simtiri si cuget
Dar trebuie simtita si cultivata
Calda ca focul, blanda ca o mama si iute ca zimtii
Niciodata nu trebuie uitata
Caci ea ne-ajuta sa traim prin puterea mintii
Diavolul, invarte si el a Domnului roata
Ispite fatale ne intinde pe tava destinului
Iar omul in viata lui toata
Cugeta, studiaza asurzit de glasul binelui si chinului
Acum ar trebui sa conducem masini zburatoare
Combustibilul principal: puterea mintii
Dar am ramas in urma cu secole caci am dat uitare
De viata spirituala, de ce ne-au transmis sfintii
Noi nu suntem constructivi, ne luptam din orice fleac
Nefiind uniti nu meritam apogeul
Si uite-asa mai trece-un veac
Zadarnic idolatrizand efemerul
Vedem calugari budisti meditand
Se ridica de pe pamant
O poate face oricine rugand
Avand incredere in propriul eu si Duhul Sfant
Tehnologia a evoluat
Nu-i divina, nu-i demonica
E a omului inventie de brevetat
E ca un baltag, ca o oglinda destoinica
Cum de mii de ani omul grotei e puternic cu pumnul
Asa acum importanta unui stat consta-n armata
Traim pe aceleasi principii, n-am evoluat caci fumul
Ghenei isi face prezenta in lumea toata
Dar exista speranta si credinta-n Divinitate
Granitele trebuie rupte, oamenii infratiti
Pentru a simti pulsul demersului pe mai departe
Pentru a evolua cu adevarat fii ai Domnului uniti
Diavolul dupa aparente ar fi puternic
Insa pe Terra e-un rege slab
Pe vremuri era un monstru ce speria oameni, era nemernic
Acum apare infatisat intr-un domn frumos, galant
Insa Dumnezeu e totul
El inseamna iubire si e in fiecare din noi
Nu poate invie mortul
Dar noi suntem eterni, caci trecem in viata de apoi
Disparea in cer pe-o raza cu tot cu-al sau alai
Spiritul frant din om
Ludic zbura spre Rai
Precum neaua dintr-un pom
E iarna, dar nu conteaza
Pentru el vara vesnic este
Caci se roaga si mediteaza
Cat despre obstacole, el usor trece peste
Acesta-i omul ca si noi, stapan al locului
Dupa chipul si asemanarea Domnului
Prin credinta, calea dreapta s-o urmeze
Caci asa e el, creat sa evolueze...